INTOLERANȚELE ALIMENTARE, o cale a cunoașterii
Hipocrate spunea că alimentele sunt primul medicament adevărat. Pentru a mânca bine și a trăi mult, bunicii noștri respectau câteva reguli simple, inclusiv sezonalitatea alimentelor. De obicei ne ignorăm trecutul măreț și ne distorsionăm viitorul.
Iată de ce în ziua de azi intoleranțele alimentare sunt un flagel care crește considerabil. Alimentele noastre sunt modelate de industrie, îmbogățite cu coloranți și aditivi specifici consumerismului, iar regulile noastre sănătoase din trecut sunt doar niște amintiri învechite care pălesc.
Intoleranța alimentară devine un fenomen de masă în zonele puternic industrializate. Alimentele au devenit parte dintr-un sistem corupt, o piață globalizată, un subprodus al unei societăți inconștiente și prea grăbite pentru a se opri și reflecta la componenta intimă și culturală atât de profundă care este mâncarea, care, ingerată, atinge cea mai intimă și inconștientă parte a adevăratei noastre naturi. Iată de ce intoleranțele alimentare, mai degrabă decât o consecință a modificărilor chimice și industriale asupra alimentelor, sunt rezultatul schimbărilor de mediu care afectează alimente și al detașării emoționale a omului de adevărata sa natură.
Intoleranța alimentară pare să fie punctul zero al fiecărei boli, primul dezechilibru al solului pe care se construiește corpul uman de-a lungul anilor. Dacă fundația este solidă, sănătatea noastră va fi de fier. Intoleranța alimentară este un spion, un indicator al unei campanii în război, care s-a îndepărtat de adevăratele canoane ale sănătății noastre primordiale, de adevărata noastră stare de bine fizic și psihic.
Obiceiurile noastre alimentare nu sunt corecte, de exemplu ne uităm la știri când stăm la masă: cu simțurile savurăm un preparat gustos, în timp ce creierul nostru absoarbe vestea unei bombe care a omorât 12 copii. Astfel, sistemul nostru de compensare va crea o primă intoleranță alimentară, din cauza adaptării la dedublarea noastră continuă între realizare și emoții sau sentimente. Aceasta se referă la alternarea noastră între ideea de mâncare sănătoasă și dorința de a consuma mâncare gustoasă, dar nocivă.
Înăuntrul nostru se găsește un sistem de compensare cu ajutorul căruia am trecut prin cele mai mari etape ale evoluției speciei, un sistem care îi permite EGO-ului nostru să nu înnebunească și să nu se dedubleze. Chiar și să știm că un lucru ne este dăunător, generând în noi o dedublare care ne-ar aduce în pragul nebuniei. Acest sistem ne permite să supraviețuim și să ne reechilibrăm, ducând o viață normală, însă cu un mic preț de plătit: încă o intoleranță.
Fiecare intoleranță alimentară este de fapt o cicatrice care ne-a lacerat sfera emoțională candidă, un semn în timp lăsat de traume, stratificat în noi în urma atitudinilor disociative pe care le avem zi de zi, deseori fără să ne dăm seama măcar. Cu mintea gândim un lucru, iar cu corpul facem altul. Un caz tipic este cel al persoanelor obeze care, deși știu că o farfurie cu cartofi prăjiți nu le face bine, nu se pot abține să nu-și ia o porție mare, precum și al celor care știu că ar trebui să consume mai multe legume și fructe, dar nu au timp, iar la birou vin tot cu câte un sandviș obosit. Exemplele de comportamente disociative și de perturbări la masă frizează absurdul, ca în cazul celui care știe că dacă mănâncă puțin va trăi de două ori mai mult, însă îi dă copilului să mănânce compulsiv toate bunătățile pentru că va crește mai puternic și mai sănătos. La fel și populațiile din sud, de la granița cu tărâmul focurilor, care știu din studii certe că recoltele de pe multe dintre acele terenuri sunt poluate cu dioxină și alte deșeuri radioactive, dar continuă să creadă că roadele pământului trebuie considerate autentice. Comportamentele disociative apar la masă, dar și la supermarket, din cauza abordării noastre intime a mâncării, a tendinței noastre de consumerism. Din cauza unui astfel de comportament, sistemul nostru de adaptare internă, de fiecare dată când refacem echilibrul, creează o cicatrice sub forma unei noi intoleranțe alimentare.
Intoleranța alimentară este primul păcat originar adevărat, dorința de a face ceva chiar dacă știm că nu e bine. Poate este o rămășiță genetică de la Adam și Eva, însă cu siguranță nu este o boală pe care o poți trata cu vreun medicament sau cu un tratament clasic. Este necesar să identificați o serie de bio intoleranțe alimentare printr-un test specific și să le rezolvați cu ajutorul unui program detaliat creat ad hoc de către un consultant specializat. Astfel vă puteți vindeca de o bio-intoleranță alimentară. Procesul de vindecare de intoleranțe alimentare nu este o pastilă ușor de înghițit cu ochii închiși, ci o cale a cunoașterii care ne va permite să privim înăuntru și să ne cunoaștem mai bine unii pe alții.
Simptomele intoleranței alimentare
Simptomele care pot apărea în prezența unei intoleranțe la un fel de mâncare sunt multiple și diferă în funcție de tipul de alergie care se activează. Simptomele intoleranței alimentare enumerate mai jos sunt prezente de obicei, însă nu sunt simptome care apar numai în prezența intoleranței alimentare, și sunt următoarele: arsuri la stomac, indigestie, colici și crampe abdominale, diaree, flatulență, dizenterie, balonare și barborisme. De asemenea, alte simptome care pot indica prezența unei intoleranțe alimentare sunt: meteorism, dureri de cap, grețuri, mâncărimi, reflux gastroesofagian, piele uscată, retenție de apă.
Test de intoleranță alimentară
După ce ați urmat un regim alimentar de excludere pentru a încerca să aflați ce genuri de intoleranțe afectează pacientul, puteți trece la utilizarea unui test și a unei analize de intoleranță alimentară. Diferențierea între tipurile de teste este obligatorie, clasificându-le în teste convenționale și neconvenționale. Din prima categorie de tipuri de teste fac parte testele alergologice (înțepătură cu înțepătură, Rast, test prin înțepare, test patch și test Unleashing). Din categoria de teste neconvenționale fac parte toate testele alergologice care sunt în afara planului de diagnostic prezentat de S.S.N., precum testul Vega, testul Alcat și testul DRIA.